RUGACIUNE

Indura-Te ,Doamne acum de Romania !
Si-n bunatatea-Ti mare, nu-ti revarsa mania.
Suntem pacatosi, avem o vina mare ,
Dar, iartane Doamne, salveaza-ne tu iara !
Adu pacea sfanta in scumpa noastra tara
Sadeste-n noi iubirea si dragostea Ta iara.
Ajuta-i Doamne azi pe cei ce sunt in frunte
Da-le intelepciune, imbraca-i cu putere
Sa poata sa gaseasca ANTIDOT si mangaiere.
Pazaste-ne de acest virus ,de nenorocire
Umple intreaga tara in har si mantuire,
Revarsa ploi curate peste pamantul tarii
Sa dea belsugul dulce al binecuvantarii
Indura-Te Doamne, ridica Romania!
Adu in orice suflet speranta, bucuria,
Fii si cu acei ce sunt departe acum de tara.
O, iarta-ne tu Doamne, reda-ne bucuria,
Indura-Te STAPANE, acum de Romania!

AS VREA SA FIU

Aș vrea să fiu o pasăre în zbor
Și cu privirea să cuprind pământul,
Cu aripi fermecate ce nu dor
Să risipesc în lume jurământul

Făcut în taină la-nceputul vieții
Și-mbălsămat cu roua de pe flori,
Legat cu raze-n zorii dimineții
Și cu sclipiri de stele uneori.
Pe trupul meu să port însemne care
Vor arăta în lume c-am trăit,
Iar ridurile poartă fiecare
Povești de dor și-s semn că am iubit.
Din pana sfântă să îmi fac unealta
Care în scris va tresări mereu,
Va pune-n foi ce-s una peste alta
Culori ce-am strâns în suflet, curcubeu.
Din tușul nopții va lua povară
Și va picta pe pânză chipul tău,
Apoi în zori va face primăvară
Peste portretul vieții când mi-e greu.
Câte-aș putea să fac de-aș fi ca cerul
Peste pământ cu zâmbet de azur,
Dar sunt doar om ce-a scris pe fișierul
Vieții, rolul său de trubadur!

CORABIILE TIMPULUI

Sub cer de stele mi-am culcat privirea
Și cu tăcerea lunii mă-nvelesc,
Un gând frumos răsare și iubirea
În ochii tăi RAZVANE, se-ntâlnesc.

Corăbiile timpului ne poartă
Pe valuri de iubire și de dor,
Din festival de stele să împartă
Mici cupidoni ce-mprăștie amor.
Cu mici săgeți din tolbele-ncărcate
Trimit spre tine un sublim mesaj,
Ce are printre rânduri aruncate
Comori de suflet care-i fac tangaj
Corăbiei ce peste timp aleargă
Și fac să țipe inimile triste,
Tu mă cuprinzi și-mi spui Bunica dragă,
Iar eu ascund tristețea în batiste.
Am tresărit din somn cu fruntea udă,
Coșmarul s-a sfârșit pe brațul tău,
Doar inimile pot să se audă
Iar eu privesc în tihnă chipul tău!

DECLARATIE DE DRAGOSTE

Ca să știm cât ne iubește
Dumnezeu a inventat
Toate florile din lume
Și cu ele a-ncercat,

Să deschid-al nostru suflet,
Ochii noștri să-i mângâie,
În lumina dimineții
Rouă de culori să fie.
Și iubirii să îi facă
Din petale perne moi,
La urechi să îi atârne
Ghioceii cei vioi.
Pletele să le răsfire
Peste zare fluturând,
Jocul vântului prin ele
Să se-audă fluierând.
Declarația e gata
Cu miresme parfumată,
Plicul ajurat cu raze
Care-n primăveri s-arată!

SA NU TE STIE NIMENI

,Să nu te știe nimeni când ți-e bine!
Să nu te știe nimeni când ți-e greu!
Încredere să ai numai în tine,
Speranțele să-ți pui în Dumnezeu!
Ce-i pasă lumii dacă-n pieptul tău
amarnica durere-și face casă
și, zi de zi, tu stai cu ea la masă
strângând în pumni părerile de rău?
Ce-i pasă lumii dacă fericirea,
o clipă-n pragul tău a poposit?
Vei fi invidiat, urât, hulit...
Căci asta nu-i aduce mulțumirea!
Să nu te știe nimeni când ți-e bine!
Să nu te știe nimeni când ți-e greu!
Căci, deseori, acel de lângă tine
te vinde ieftin spre folosul său...

Nu te mira că-ți spun acestea toate,
De nu mă crezi, ai să-nțelegi cândva!
Sunt adevăruri!...Triste, din păcate...
De ele m-am convins pe pielea mea.

MI-E DOR DE TINE, DRAG COPIL

  

La gura sobei amintiri se joacă  

Printre scântei ce tremură ușor,   

Chiar dacă vântul rece-mbracă  

Fereastra care plânge-ncetișor.  

  

În timpul ce se-nvârte în secunde  

Se-arată chipul desenat în vis,   

Pe pânza vremii care-n ea ascunde  

Doi ochi frumoși pe-un chip din paradis.  

  

Fiorul inimii țâșnește iarăși  

Cu o putere de imbold năvalnic,   

Se joacă-n colb doi buni și vechi tovarăși  

Ca un copil ce-aleargă pârdalnic.  

  

Scânteile din sobă vesele mai saltă  

Ca fluturii în zbor zburdalnic,   

Acoperă din jar întinsa baltă  

Ce tremură-n surâsul lor amarnic.  

  

Sunt clipe care stau la sfat de seară  

Și ne trimit pe razele de dor,  

O amintire care-ncet coboară,  

Ne zboară gândul călător,  

  

Spre anii-n care nu aveam de toate  

Și-n care vise dulci noi depănam,   

Dar care ne-au făcut ființe-aparte  

Ce suntem azi, așa cum ne visam.  

  

Mi-e dor de tine, drag copil din vise,  

Mi-e dor de mama și de-al ei surâs,   

De clipele ce-n mine fac abise  

Pe care le dobor cu pumnul strâns.  

  

Azi vreau să-ntorc o clipă calendarul  

Să-i rup o filă, două sau mai multe,  

Din viață să răstorn puțin paharul,  

Să pot din nou urca pe vechiul munte.  

  

Dar e-n zadar căci lacrima se scurge  

Pe chipul meu, de cute-mpodobit,  

Zâmbesc și-mi spun: e timpul care curge,  

Și ce dacă s-a dus? Eu încă n-am murit!  

DAR EU VA SPUN

Pe fruntea de pamant incinsa pe Sinai
Ai incrustat pe Piatra o Legiuire Vie
Dar oameni prafuiti...uitand de EL SHADAI
Turnat-au zeu de aur, Stapan ca sa le fie.

Trecut-au ani...milenii...de GLASUIRI CELESTE
Vorbind prin animale, slujindu-se de lei,
Profeti...scrisori pe zid...chia foc s-aprinda jertfe
Ca omul sa priceapa...ca ASCULTARE VREI!

Nici EL...nici NOI n-am avut respect si ascultare

Cazand prin vagauni de iscodiri desarte
De pizma-nversunata in ura si sfidare
Intepeniti in rau...pasit-am mai departe
Nu cum ai glasuit, ci-asa cum ni se pare.

La vremea implinirii Te-ai stramtorat in TRUP
Spaland in SANGE SFANT pacatul omenirii
Sa-ti descifram Iubirea si pretul ei prea-scump
Ai coborat in tina pe Calea Rastignirii.

Si ne-ai lasat Carare pieptis spre Dumnezeu
Pe crestele slujirii, straluminand O CRUCE
Cand vrem ca sa urcam, plangand ca ne e greu
Sa ne lipim de ISUS ce pentru noi o duce...

Vrasmasul inrait prin dragoste-l inving!!!
Prin DUH coboara-n inimi desteptator ceresc
Sa scormoneasca-n somnul fecioarelor pierdute
Ingenunchind in taina, sa-nvat mereu sa cresc
In palma lui Cristos, cand El o sa ne-adune.